“Povestea e întâmplătoare, adică s-a întâmplat cândva, și știți că eu nu bag în ele. Mă dusei eu în pădure să tai lemne și mă întâlnii cu lupu’! Când văzui lupu’, o luai la fugă și nu apucai decât să-l înjur cam asa: Futu… și ținui înjurătura-n mine că alergam spre casă de mă țineau picioarele. Și al naibii lup venea după mine, iar eu cu înjurătura-n gură. Ajung acasă, pun ciocu’ la ușă și dau drumul la înjurătură…”. El e Ilie Tudorin, când nu bea țuică, bea vin.
De fapt, cam toți oltenii din Palilula anilor 60, un cătun dincolo de dealul Bucovățului, foarte aproape de Craiova, dar unde se ajunge destul de greu, beau de sting. Cu asta se ocupă, beau, dorm, fac sex, dar fără să aibă copii, pentru că vorba lui nea Pantelică, ăl mai genial doctor din Palilula, poate chiar din România, poate chiar și din lume, dacă apare vreun plod, moare unul dintre ei. La Palilula a ajuns și Gogu, nici nu mai ținem minte, din Burundi sau Ouagadougou, a se citi-n oltenește Ougadugu, dar când l-au văzut sătenii se uitau la el ca la extraterestru. “Doamne, urât ești”, asta până când africanul Gogu i-a răspuns într-o română perfectă: “Cân’ ț-oi fute-un dos de palmă”. Continuă lectura