Nebraska, arta de a ajunge la Oscar…şi atât!

nebraska-film-1“Întotdeauna te-am văzut doar beat! Încă de la 8 ani îţi ascundeam băutura pentru că nu mai suportam să te văd doar beat, beat şi iar beat. Nici nu-mi amintesc în întreaga mea viaţă dacă te-am văzut vreodată treaz!”, îi spune fiul cu o frustrare ce pare veşnică, la fel ca şi o zgârietură în suflet care rămâne vizibilă. Răspunsul tatălui nu are nici înţelepciune, decât un umor trist: “Dacă ai fi avut-o nevastă pe maică-ta, crede-mă că ai fi băut la fel de mult ca şi mine”.

Nebraska, una dintre zonele agricole ale Americii, acolo unde timpul pare că a stat în loc, de fapt noţiunea timpului e distopică în filmul lui Alexander Payne, totul pare static, doar muzica îşi urmează un curs peste măsura firescului.

Bătrânul Woody Grant este bolnav de  Alzheimer, nu vorbeşte prea mult, dar nu pentru că nu mai ştie unde se află, de multe ori pare mai întreg la cap decât întregul decor uman, dar în toată viaţa lui a preferat să lase vorbele altora. Ştie că a câştigat un milion de dolari şi trebuie să ajungă chiar şi pe jos până în Lincoln, Nebraska, pentru a-şi ridica premiul. Doar că totul e o ţeapă. Îi explică şi cei doi copii despre cum funcţionează sistemul ţeparilor din SUA, chiar şi nevastă-sa, însă omul nu se lasă. Fiul cel mic, David Grant, jucat de Will Forte, este băiatul care şi-a iubit tatăl în ciuda problemelor cu alcoolul, e omul care a încercat să vadă în tatăl său modelul perfect pentru a ajunge în societatea modernă. Şi chiar dacă vinde doar electronice şi l-a părăsit cea mai grasă şi urâtă femeie de pe pământ, trist că nu mai poate face nici sex cu ea, David încearcă să-i îndeplinească fantezia omului care l-a crescut…mai contează cum?

De aici, Nebraska este un film absolut uluitor, într-un spaţiu static, alb-negru, apropo, tot filmul e în culorile începutului cinematografiei, cu o muzică înceată, dar în perfectă concordanţă cu scenele, cu instalarea tristeţii vehemente a bătrâneţii, dar cu umorul pe care americanii nu-l găsesc în box-office-ul plin de clişee. Producţia lui Alexander Payne nu a vrut să ajungă la Oscar, ci doar să mai scoată la lumină un film artistic, fără efecte speciale, fără gadgeturi şi arme futuriste. Nebraska este despre adevărata viaţă a americanului la bătrâneţe, despre cazurile alarmante de Alzheimer, despre dragostea copiilor pentru părinţi, despre nevasta cicălitoare, care nu găseşte nimic perfect în lume, doar defecte, dar care ştie că era atât de frumoasă, încât tot Hawthorne-ul dorea să i-o tragă în vremea tinereţii.

Bruce Dern şi June Squibb fac un rol magistral, încântător de-a dreptul, lecţie de teatru predată în film, sunt de necrezut amândoi. June Squibb, Kate Grant, soţia lui Woody în film, are o scenă pentru care a fost nominalizată la Oscar alături de divele Hollywoodului, normal că n-a câştigat, din păcate. Da, da, scena din cimitir are un umor shakespearian modern, mitul Hamlet, doar că săraca Kate îi ponegreşte pe toţi, chiar dacă oamenii erau oase de peste 30 de ani. Însă pe toţi îi acuză că n-au făcut sex cu ea, că se dădeau ca nişte ţărani proşti, cu replici de hambar şi păreau mai mult interesaţi de grâu decât de ce avea ea între picioare. Recunosc că aici am râs 5 minute într-o sală goală de cinema. În film îl regăsim şi pe Bob Odenkirk, you’d better caul Saul, Saul Goodman din Breaking Bad, băiatul cel mare al familiei Grant, ajuns prezentator TV, singurul care pare cu capul pe umeri…dar oare?

Nebraska e un film complet, out of this world, cum spun englezii, şi culmea, a ajuns şi în cinema-ul românesc. E un film de referinţă, cu un subiect sensibil pentru americani, boala Alzheimer, dar încântător şi imprevizibil, chiar dacă natura este moartă pe parcursul celor 2 ore fără 5 minute. În Nebraska viaţa nu e ca o cutie de bomboane de ciocolată, ca în Forest Gump, aici viaţa e una plictisitoare, unde bătrâneţea devine şi mai plictisitoare, iar amintirile înfloresc pe buzele unor oameni care nici nu ştiu dacă azi trebuia să fie mâine, sau ieri am trecut de ziua de mâine!

Anunțuri
Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: