Arhive lunare: Martie 2012

Hunger Games, olimpiadă cu tineri măcelăriți

Americanii nu mai au idei. Au făcut toate filmele posibile, plus că nu ratează nicio carte s-o ecranizeze. Asta-mi demonstrează că pe lângă carte, trebuie să ai și ebook-ul, audio-book-ul, iar dacă niciuna dintre variante nu ți se pare accesibilă, atunci fugi la cinema și în două ore ai înțeles totul. Hunger Games, Jocurile Foamei, face parte din trilogia scriitoarei americane Suzanne Collins, care mai conține volumele Sfidarea și Revolta, cărți pe care le puteți găsi și în limba română, la un preț promoțional, 76 de lei toate cele trei volume la editura Nemira.

Filmul este deja pe primul loc în topul american în săptămâna de debut, ajungând deja la încasări de peste 155 de milioane de dolari, iar criticii de peste Atlantic anunță că Harry Potter va fi detronat de trilogia lui Gary Ross. Revenind la tema filmului, acțiunea se întâmplă într-o Americă post-apocaliptică, fără a fi sugerat anul, ci doar că în urma unui război resursele erau foarte limitate, iar oamenii cunoșteau fericirea  la vederea unui codru de pâine, ca și cum astăzi am duce dorul presei tipărite de altădată. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn | Etichete: , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Woman in Black – Harry Potter într-un horror fără expecto patronum

Se spune că în locuri întunecate subconștientul poate juca feste oricărei minți raționale. Cred că pe această formulă lapidară sunt construite toate filmele horror, deși de la Exorcistul din 1973, filmele horror care mi-au dat ceva fiori pe șira spinării au fost foarte, foarte puține. Amintesc celebrul Dracula din 1931, Bride of Frankenstein, cu Boris Karloff, Shining, cu un Jack Nicholson incredibil, iar mai nou The Ring, Poltergeist și primul Paranormal Activity.

Bine, ultimul e făcut după Blair Witch Project sau REC, ambele filmate first person, pentru a-ți da și senzația de frică la tot pasul, în special când cameramanul aleargă și imaginile, practic, n-au decât conturul groazei. Am ales ieri să merg la “The Woman in Black”, dar nu pentru Daniel Radcliffe, așa cum o fac toți puștanii, ci pentru că tot aștept un horror despre care să pot spune: în sfârșit, vorba americanului, scare the shit out of. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Duceți-vă copiii la John Carter!

În 1992, după ce am citit Tarzan, am găsit două romane din seria “Sub lunile lui Marte”, iar unul se numea “Prințesa de pe Marte”, și imediat m-am atașat de personajul John Carter, al lui Edgar Rice Burroughs, un scriitor despre care mulți spun c-ar fi printre tăticii science-fictionului, alături de europeanul Jules Verne. Din cele 11 volume apărute din seria “Sub lunile lui Marte” am citit vreo șase, pentru că atâtea am găsit, apoi am început să-i descopăr pe Frank Herbert, Alan Dean Foster, Arthur C. Clarke, Isaac Asimov, Stephen King, H.P. Lovecraft sau Serge Brussolo! Și am uitat de John Carter, până acum vreo șase luni când am văzut trailerul.

Filmul care a avut săptămâna aceasta premiera în România este făcut exact după  “Prințesa de pe Marte”, luând câteva elemente și din celelalte volume, dar vagi, ceea ce mă face să cred că vom ajunge și la John Carter 2, 3, 4 și de ce nu Resurrection, Reborn, Undead etc! Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8, Filme de popcorn | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

The Artist…Lăsați 3D-ul și uitați de sunete

 Că nimic nu mai e ce era odată este fraza pe care o spunem cel puțin o dată pe lună, iar după ce trecem de 30 de ani și cu cât îmbătrânim e foarte posibil ca fraza să devină enervant de repetitivă. Nici nu știu dacă unii dintre voi ați auzit de Laurel și Hardy, pe care comuniștii români i-au transformat în Stan și Bran, sau de incredibilul Charlie Chaplin, poate cel mai expresiv actor din istoria cinematografiei.

Nu poți să fii superficial, să spui că ai văzut peste 1.000 de filme și că nu te-ai uita niciodată la o peliculă mută, în 2012, într-o perioadă în care folosim mai des cuvântul dezumanizare, iar poveștile umane, trăirile, momentele adevărate trec la amintirile secolului trecut. Nu poți să eviți Artistul, doar că nu așa trebuie să arate un film sau că există atât de multe clișee de la începutul cinematografiei, încât fanii lui Chaplin sau Keaton ar ajunge să îl urască. The General cu Buster Keaton, îl mai țineți minte? Când ne-am dus la cinema, pe vremea lui Ceaușescu, traducerea era Mecanicul…și râdeam ca niște copii tembeli. Dar filmul este magistral, e adevărat că dacă l-ai pune hipsterilor e posibil să se sinucidă în sală.

Continuă lectura

Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , | 2 comentarii

Spartacus Vengeance, Caligula, Xena? Câte puțin din toate pentru succes

Istoria grecilor, Imperiul Roman, mitologia egipteană fac parte din hobby-urile mele. Dacă tot vorbim despre seriale, recunosc că Rome, Tudors, Borgia, Hell on wheels sau Game of Thrones le trec la favorite. Am ales și Spartacus, să văd până unde poate să ducă gândirea neo-zeelandezilor și a americanilor pentru un serial istoric, cu puține date istorice, multe inexactități, dar cu un personaj păstrat două milenii, alături de Hanibal, ca un ghimpe în coasta Imperiului Roman.

După primele 3 episoade din Spartacus, Blood and Sands, mi-am dat seama că sursele sunt Plutarh și romanul cu același nume al lui Rafaelo Giovagnoli, citit în perioada adolescenței. Cred că majoritatea deține romanul Spartacus, numai că serialul nu păstrează cursul firesc al istoriei, de exemplu Spartacus, în realitate, se iubea cu Victoria, nimeni alta decât soția dictatorului Sulla…chiar la celebra școală de gladiatori din Capua. Trebuie să recunosc că primul sezon a fost foarte bun, păcat că Andy Whitfield n-a mai putut continua, pierzând lupta cu cancerul la nici 40 de ani. S-a muncit la o mini-serie, Spartacus – Gods of the Arena, de doar 6 episoade, asta datorită succesului uriaș înregistrat de prima parte, dar și pentru că filmările pentru sezonul 2 nu erau concepute fără Whitfield.

Continuă lectura

Categorii: Seriale TV | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Tinker Tailor Soldier Spy sau cum trebuie să arate un James Bond!

Unul dintre primele filme văzute la cinema a fost Filiera franceză, din 1971, cu un Gene Hackman absolut fabulos, un Roy Scheider tânăr și strălucitor, să nu mai vorbesc de Fernando Rey, care-l joacă atât de bine pe mafiotul Charnier, încât la final mi-a părut rău că a fost împușcat. E adevărat, eram mai mic, aveam vreo 10 ani, tocmai trecusem de Revoluție și-l descopeream și pe Sean Connery în James Bond, sau pe Jean Paul Belmondo în Profesionistul. De atunci și până azi, James Bond s-a transformat într-un fel de Superman care se zgârie, dar în faza următoare nu mai are nimic, un agent MI 6 care poate doborî avioane cu un singur glonț, mașinile seamănă tot mai mult cu Bumblebee sau Optimus Prime, iar realitatea?

Nu vreau să mă gândesc ce cred despre asta adolescenții care aleg filmele cu efecte speciale spectaculoase, dar cu teme puerile și incredibil de proaste. La nivel de 2011, Tomas Alfredson, un regizor suedez, ultra-premiat, a adunat o distribuție de excepție, unde-l amintim și pe câștigătorul de anul trecut al Oscarului, Colin Firth, plus Gary Oldman, Mark Strong, John Hurt și Stephen Graham. Da, îmi place la nebunie Graham, un englez care intră perfect în orice rol, iar în Boardwalk Empire e sublim în pielea lui Al Capone. Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8 | Etichete: , , , , , , , , , , | 3 comentarii

De ce încep cu Stalker? E filmul preferat, e capodopera lui Tarkovsky

“Nici măcar nu știi să gândești abstract” e fraza care vă va rămâne întipărită după acest film, la care răspunsul e unul demn de Tarkovsky: “Ai tu de gând să mă înveți ce înseamnă viața?”. Filmul STALKER – “Călăuza”, din 1979, face parte dintre cele patru de referință ale unui geniu în cinematografie, rusul Andrei Tarkovsky, și le numesc: Solaris, Andrei Rubliov și Zerkalo (The Mirror). Păcat că nu am găsit până astăzi lucrarea de diplomă a lui Tarkovsky de la VGIK (Institutul de Cinematografie Gerasimov, de la Moscova), din 1960, “Compresorul și vioara”, un scurt metraj demențial.

Dar să revenim la Călăuza. Filmul este făcut, ca idee, după nuvela fraților Arkadi și Boris Strugațki, pe care am citit-o prima dată în almanahul Anticipația, o altă compoziție despre care n-aș avea grad de comparație, decât de la superlativ în sus. După film, tot rușii au creat și o serie de 3 jocuri video, însă au pornit doar ca sursă de inspirație, titlu, ideea Zonei, a artefactelor, și a Globului de Aur.

Continuă lectura

Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , | 9 comentarii

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.