Interstellar sau cum un film depășește limitele imposibilului…dar oare există limite?

interstellar.black_.hole_Te-ai întrebat vreodată cum ar fi dacă ai lăsa Pământul în urmă, să-l tot vezi cum dispare din orizontul spațiului, să te îndrepți către stelele pe care crezi că le poți atinge, să nu știi că ele sunt planete, apoi să cauți cu disperarea imposibilului un loc în care muzica să nu fi fost descoperită…să auzi doar zgomotul surd fără atmosferă, doar bătăile inimii în urechi într-o enervantă repetiție? Sau ți-ai explicat vreodată cum ar fi o călătorie în timp printr-o gaură de vierme pe care nu a văzut-o nimeni, prin dilatarea timpului, dincolo de teoria relativității?
Cum ar fi ca în câteva ore să primești semnale video de la familia ta dintr-un interval de 25 de ani? Să nu poți decât observa cum părinții tăi au îmbătrânit, cum copiii tăi au ajuns de vârsta ta și îți spun că ești bunic sau bunică, să te țină la curent cu ultimii 6 președinți ai țării, iar tu să nu poți face nimic…decât să observi relativitatea timpului, să încerci să o înțelegi…apoi să te confrunți cu necunoscutul, cu o gaură neagră, acolo unde câmpul gravitațional e atât de puternic, încât nu poate scăpa nici lumina cu viteza de 3×10 la puterea a 9-a…299.792.458 m/s.

Explicațiile sunt foarte greu de găsit, nici nu știm dacă ne gândim la reacțiile fizice dincolo de locuințele în care trăim, barem să ne batem capul pentru ce se întâmplă dincolo de planeta noastră…Christopher Nolan, după Inception și acum Interstellar, devine unul dintre preferații mei în materie de science fiction, pentru că nu copiază vreo carte de succes și pentru că ideile sunt atât de concentrate în mai puțin de 3 ore, încât ai impresia că după ce ieși din sala de cinema au mai trecut vreo 2 sau 3 ani…

Dacă vă vine să credeți sau nu, este filmul după care s-a scris imediat o broșură prin care să li se explice oamenilor dacă este posibil în realitate ceea ce se întâmplă în Interstellar. Responsabil este Kip Thorne, cel care explică știința filmului lui Nolan.

Interstellar este cel mai bun science fiction văzut de la Inception, adică tot marca Nolan…și pentru că filmele mele preferate sunt Călăuza lui Tarkovski și Odiseea Spațială a lui Kubrick, ei bine, să știți că Interstellar se apropie foarte mult de capodoperele cinema-ului științifico-fantastic.

Pe lângă distribuția de excepție, cu un Matthew McConaughey extraterestru, de la scena care îi dă lecții lui di Caprio din Lupul de pe Wall Street și până la Oscarul meritat de 10 ori pentru Ron Woodroof din Dallas Buyers Club, cu un Michael Caine așa cum îl știm, calm în rolurile sale, dar briliant, cu o Jessica Chastain mai bună ca niciodată și capabilă de orice rol, asta după ce am văzut-o și în Zero Dark Thirty și un Matt Damon cu câteva replici fantastice, Interstellar reprezintă un film al cuvintelor, al tuturor amănuntelor despre ceea ce înseamnă viață, principiu al conservării sau depășirea imposibilului…de fapt asta este și principala abilitate a omului, să își depășească zi de zi bariera normalului. să învingă necunoscutul, să se piardă în detaliile a ceea ce a uitat azi, dar să construiască mâine.

Interstellar este o emoție de aproape 3 ore, unde plătitorul de bilet nu are nevoie de vreo proiecție sofisticată în 3D, nici de ecranul de la IMAX, doar pentru a rămâne cu ceva. Interstellar nici nu se chinuie îți explice ca într-un film pentru popcorn…și totul într-o atmosferă de basm muzical, cu sunete repetitive, ca într-o simfonie din care îți rămâne doar un rând al partiturii. Aici e meritul lui Hans Zimmer, care bate coloana sonoră din orice film. Partitura principală care se va auzi mai tot filmul este Our destiny lies above us, câteva note de pian, absolut geniale.

Mergeți fără crâcnire la Interstellar, este mai mult decât un film, chiar dacă finalul poate părea prea american, dar niciodată nu veți rămâne cu sfârșitul acestui film, mai ales când timpul nu mai contează, iar dacă vreți o explicație științifică, au explicat cei de la space.com

Diagrams explain the physics concepts of

Source SPACE.com: All about our solar system, outer space and exploration.

Anunțuri
Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Interstellar sau cum un film depășește limitele imposibilului…dar oare există limite?

  1. Eu ma bucur ca ai sters praful de pe aici. Abia astept sa citesc si alte review-uri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: