Mizerii

Cele mai penibile filme, gen spală vestele!

Pacific Rim, Țiganul Pericol care omoară Gojire cu “vă tai, să moară mama!”

pacificrimNu mai zic mare lucru pe blog de la un timp de vreme, pentru că filmele sunt așa de proaste încât nu am replică. În plus, o amică din Craiova are impresia că risc vreun atac vascular la cât de hater pot fi uneori. Prea multă ficțiune, prea puțin feeling, prea artificial, prea mult fantasy într-o lume care e disipată într-un peisaj distopic. Așa că nu știu de ce am mai scrie despre filme de 2 lei și 78 de bani când ne facem nervi degeaba.

M-am dus la Pacific Rim…mi-era dor de adevărata Gojira, aia din anii 50, când mă speriam acasă că dacă ar veni la etajul 7 și și-ar băga ochiul după mine prin balcon nu i-aș ajunge nici măcar pe o măsea. Gojira a devenit Godzilla, o creatură care avea forța unei gorile și masivitatea unei balene, plus abilitățile necesare. Pacific Rim e 3D, începe ca un act sexual fără preludiu, între o primată și o ființă care se află undeva între homo erectus și homo sapiens. Aflăm cum au venit niște ființe extraterestre printr-o falie a Oceanului Pacific, dar nu știm de ce colonizează sau ce au cu noi. Continuă lectura

Anunțuri
Categorii: Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

The Great Gatsby, marele kitsch australian

The Great Gatsby

The Great Gatsby

Există o tendință globală de a nu mai respecta nimic, fie că e vorba despre o capodoperă muzicală, despre o carte excepțională care și-a lăsat amprenta sau chiar și un film vechi refăcut.

Săracul Scott Fitzgerald n-a apucat să vadă decât un film mut despre the Great Gatsby, cel mai vândut și cel mai ecranizat roman din puținele scrise într-o viață înecată în alcool. Fitzgerald chiar a trăit din plin epoca jazzului, în anii ’20, stingându-și fiecare seară incendiară cu mult alcool, fapt resimțit în tot ceea ce a scris, mai ales în Blândețea nopții, un roman incredibil.

A știut și ziua când va muri, dar n-a avut niciun regret. Dacă ar fi văzut ultima ecranizare după romanul The Great Gatsby, a 5-a după cele din 1926, 1949, 1974, 2000, Scott Fitzgerald ar fi făcut infarct încă de la premieră, mai ales că avea probleme grave cu inima.

Marele Gatsby 3D e un kitsch nemaiîntâlnit, pe care a pus mâna Bazz Luhrmann, un australian cu bugete uriașe, dar cu idei și puneri în practică jalnice. Orice film de-al lui Luhrmann seamănă cu un bonsai uriaș care se usucă imediat când un câine a urinat la rădăcinile lui. Continuă lectura

Categorii: Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Condamnat la viață, momentul în care Amza Pellea îi dă clasă lui Gerard Depardieu

95bdce050d6e6b4dbcdad521a01cabe2Am impresia că tocmai am fost la ceea ce se numește o mizerie incomensurabilă a cinematografiei, la un debut regizoral execrabil, iar băiatul de față, Bogdan Dreyer, căci al lui este filmul, își poate schimba meseria acum, până când pânza din săli nu va fi murdărită cu lipsă de moralitate și dezamăgire. Și nu mă doare atât de mult, dar îmi pasă că acolo, la începutul filmului scrie: based on a novel by Titus Popovici – Death of Ipu.

Iar cei care ați citit-o știți bine despre ce vorbesc. Nuvela e groaznică, e tragică și cred că în nicio scriitură nu am găsit o descriere a morții atât de dramatică, așa cum o descrie Titus Popovici. Tema o reprezintă al doilea război mondial, iar acțiunea se petrece undeva prin Transilvania, înainte de întoarcerea armelor, 23 august 1944, unde un soldat german e găsit mort. Autoritățile comunei sunt forțate să caute vinovatul, în caz contrar riscând cu toții execuția. Aici intră în rol prostul satului și începe o urmărire a situațiilor tragice și absurde. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Skyfall sau cum să îl uităm pe Superman

Unde naiba e 007? Spionul acela alcoolic, afemeiat, cu idei geniale, înnebunit după golf și cu o mare dependență a jocurilor de noroc. Cu cât trece timpul, James Bond nu mai are nimic din descrierea lui Ian Fleming, nu e nici Hoagy Carmichael, îl face regretat pe Sean Connery şi să nu-mi amintesc că Pierce Brosnan în rolul lui Bond era ca și cum l-ai pune pe Florin Călinescu să-l joace pe Bruce Wayne. Zău așa, mă așteptam ca seria Skyfall să ne dea pe spate, ținând cont de rahatul financiar uriaș în care se află MGM, dar nu mai e nici Hollywood-ul ce era odată. Totul e lipsit de esență în Skyfall, plus că avem de a face cu un Bond depresiv, foarte singuratic, un fel de perfect hitman, care tot filmul aleargă să o salveze pe M. Staţi, nu e şi depresia boala secolului?

Nu mi-a plăcut Skyfall, e poate cel mai slab James Bond, ba nu, cele din seria Pierce Brosnan au fost execrabile, iar britanicul Daniel Craig salvează din ideea de brittish agent. Acum, sincer, nu puteai să pui un văcar să îl joace pe 007, cum a fost Brosnan. Nici nu e loc de intro pentru Skyfall, filmul e făcut pe stilul noii lumi, cu mult glow, scene de acțiune în cele mai căutate locuri turistice de pe glob, totul într-un lux îmbrăcat în atmosfera cocalarilor și pițipoancelor, probabil că în următorul film o să-l vedem pe cel mai puternic agent din lume cu un pistol cu cristale Swarovski. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

“După dealuri” nu găsești nimic!

Marea schismă, zici? Care, aia din 1054, când se împarte creștinismul în două, adică în cei apăsați și în cei care aveau să ardă oameni de vii pentru că erau păgâni? Da, exact aia! Măcar, cei din urmă au învățat să scape de urmele primitive ale unor legi bisericești, pe când cei care își zic ortodocși, în special cei habotnici, nu învață nimic și cred că Dumnezeul lor e peste toți dumnezeii universului. Nu acceptă nimic, nu pot fi niciodată dogmatici, iar dacă întâlniţi practicanți ai isihasmului veţi afla ce înseamnă încăpăţânarea spirituală…se demonstrează în dese rânduri că exagerarea față de biserică duce la sufocare spirituală, la schilodire intelectuală, la limitare profesională…numai defecte, nu? Să nu mai vorbim despre ce înseamnă viața de stareț sau stareță, când îți iei un angajament să te dedici pe viață lui Dumnezeu, singur, dar măcar ai și aici obiective până când ajungi la schima mare. După dealuri are câte ceva din fiecare… Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8, Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre oameni și melci, adică adevărul despre România și ipocrizia din Cioran

Of, săracul Emil Cioran, săracul Mihai Eminescu, săracul Constantin Noica, săracul român intelectual și plin de superioritate într-o Românie din ce în ce mai confuză. Cioran? Pentru că filmul se bazează pe un aforism din Emil Michel Cioran, cum i-au spus francezii, de parcă era deja al lor. Și dacă omul a preferat să-și odihnească oasele la Montparnasse, atunci înseamnă că aveau și francezii motivele lor de mândrie.

“Vivre a meme l’eternite, c’est vivre au jour le jour” – nici măcar nu mai are nevoie de traducere motto-ul ultimului film al lui Tudor Giurgiu, cu un PR nemaiîntâlnit la o peliculă autohtonă…mda, un film ca toate celelalte apărute după Revoluție, cu câteva mici excepții, amintesc aici Undeva la Palilula, cel mai bun film românesc văzut vreodată, și Restul e tăcere, al lui Nae Caranfil, din nou excepțional.

Filmul a încercat să fie prietenos cu mine, produs un pic mai profesionist decât tâmpeniile low-cost de până acum, dar senzația de românism și-a pus din nou amprenta asupra pasionatului. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.