Articole etichetate cu: filme la kilogram

Interstellar sau cum un film depășește limitele imposibilului…dar oare există limite?

interstellar.black_.hole_Te-ai întrebat vreodată cum ar fi dacă ai lăsa Pământul în urmă, să-l tot vezi cum dispare din orizontul spațiului, să te îndrepți către stelele pe care crezi că le poți atinge, să nu știi că ele sunt planete, apoi să cauți cu disperarea imposibilului un loc în care muzica să nu fi fost descoperită…să auzi doar zgomotul surd fără atmosferă, doar bătăile inimii în urechi într-o enervantă repetiție? Sau ți-ai explicat vreodată cum ar fi o călătorie în timp printr-o gaură de vierme pe care nu a văzut-o nimeni, prin dilatarea timpului, dincolo de teoria relativității?
Cum ar fi ca în câteva ore să primești semnale video de la familia ta dintr-un interval de 25 de ani? Să nu poți decât observa cum părinții tăi au îmbătrânit, cum copiii tăi au ajuns de vârsta ta și îți spun că ești bunic sau bunică, să te țină la curent cu ultimii 6 președinți ai țării, iar tu să nu poți face nimic…decât să observi relativitatea timpului, să încerci să o înțelegi…apoi să te confrunți cu necunoscutul, cu o gaură neagră, acolo unde câmpul gravitațional e atât de puternic, încât nu poate scăpa nici lumina cu viteza de 3×10 la puterea a 9-a…299.792.458 m/s. Continuă lectura

Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Nebraska, arta de a ajunge la Oscar…şi atât!

nebraska-film-1“Întotdeauna te-am văzut doar beat! Încă de la 8 ani îţi ascundeam băutura pentru că nu mai suportam să te văd doar beat, beat şi iar beat. Nici nu-mi amintesc în întreaga mea viaţă dacă te-am văzut vreodată treaz!”, îi spune fiul cu o frustrare ce pare veşnică, la fel ca şi o zgârietură în suflet care rămâne vizibilă. Răspunsul tatălui nu are nici înţelepciune, decât un umor trist: “Dacă ai fi avut-o nevastă pe maică-ta, crede-mă că ai fi băut la fel de mult ca şi mine”.

Nebraska, una dintre zonele agricole ale Americii, acolo unde timpul pare că a stat în loc, de fapt noţiunea timpului e distopică în filmul lui Alexander Payne, totul pare static, doar muzica îşi urmează un curs peste măsura firescului.

Bătrânul Woody Grant este bolnav de  Alzheimer, nu vorbeşte prea mult, dar nu pentru că nu mai ştie unde se află, de multe ori pare mai întreg la cap decât întregul decor uman, dar în toată viaţa lui a preferat să lase vorbele altora. Ştie că a câştigat un milion de dolari şi trebuie să ajungă chiar şi pe jos până în Lincoln, Nebraska, pentru a-şi ridica premiul.  Continuă lectura

Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pacific Rim, Țiganul Pericol care omoară Gojire cu “vă tai, să moară mama!”

pacificrimNu mai zic mare lucru pe blog de la un timp de vreme, pentru că filmele sunt așa de proaste încât nu am replică. În plus, o amică din Craiova are impresia că risc vreun atac vascular la cât de hater pot fi uneori. Prea multă ficțiune, prea puțin feeling, prea artificial, prea mult fantasy într-o lume care e disipată într-un peisaj distopic. Așa că nu știu de ce am mai scrie despre filme de 2 lei și 78 de bani când ne facem nervi degeaba.

M-am dus la Pacific Rim…mi-era dor de adevărata Gojira, aia din anii 50, când mă speriam acasă că dacă ar veni la etajul 7 și și-ar băga ochiul după mine prin balcon nu i-aș ajunge nici măcar pe o măsea. Gojira a devenit Godzilla, o creatură care avea forța unei gorile și masivitatea unei balene, plus abilitățile necesare. Pacific Rim e 3D, începe ca un act sexual fără preludiu, între o primată și o ființă care se află undeva între homo erectus și homo sapiens. Aflăm cum au venit niște ființe extraterestre printr-o falie a Oceanului Pacific, dar nu știm de ce colonizează sau ce au cu noi. Continuă lectura

Categorii: Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Amour…emoția europeană și apăsarea neînțeleasă de americani

Amour

Amour

E frumoasă…viața e frumoasă și e lungă! Uneori îmi spun că fiecare zi, fiecare trăire, fiecare emoție, e o binecuvântare, pe care oamenii o percep total diferit. Așa este și cu muzica. Niciodată nu te întreabă dacă ești în depresie sau dacă o accepți sau o refuzi. Așa e și pianul…corzile metalice sunt lovite de ciocănelul din lemn, iar prin intermediul unor cuie metalice se transmite vibrația corzii către placa de rezonanță.

Așa apar sunetele pianului și nici nu te mai întrebi dacă e Schubert, Beethoven sau Chopin. “Amour” e ca un glissando, apăsat pe ultimele clape cu o durere sufletească sau mai degrabă cu o frustrare ieșită din comun. E un film ieftin, cu un decor sărac, dar cu o poveste în stilul european, stil neînțeles de americani. De fapt, americanii transmit acțiunea și rareori accentuează umanitatea, trăind fazele superficial. De cele mai multe ori asigură rețeta succesului, banii curg și rareori îți pui întrebarea: “dar am trăit vreodată? a fost palpabil?”. În schimb, regizorii europeni păstrează aerul elegant al oamenilor, ascund momentele superficiale, creează scene greu respirabile, care întind nervii precum corzile metalice ale pianului…și te simți lovit de fiecare ciocănel de lemn și zgomotele devin din ce în ce mai dureroase. Continuă lectura

Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Django, dezlănțuirea lui Tarantino

Tarantino, Django Unchained

Tarantino, Django Unchained

Pe Tarantino nu trebuie deloc să-l înțelegi, trebuie doar să-l accepți ca fiind copilul atomic al cinematografiei americane, cel care se inspiră din Europa, Asia și ironizează ideea filmului american. Tarantino e geniul neînțeles de cele mai multe ori, pentru că nu vei vedea un film în care să nu curgă sute de litri de sânge, nu vei vedea prea multă seriozitate, nu îți vei explica de ce își alege câte un rol neobservat și nici nu vei auzi muzică proastă.

Tarantino e expert în filme vechi, e pasionat de westernuri și e încântat de orice poveste asiatică în care artele marțiale ucid oameni pe bandă rulantă în cel mai exagerat mod posibil. În Django unchained te aștepți la orice, în cazul în care ai văzut ceva filme vechi și începi să faci legăturile. Îți rezultă într-un final o ironie totală, un spectacol în care politica negrilor e luată peste picior tot de negri, unde afro-americanii primesc nume de legendă de la europeni, dar niciodată nu-și explică, unde Klu Klux Klan e bombardat tot de niște albi, pe fondul unei coloane sonore de excepție. Să nu uităm de Cântecul Nibelungilor, cu povestea despre Siegfried și Brunhilda, doar că în America se ajunge la Broomhilda von Schaft, pentru că totul trebuie americanizat. Continuă lectura

Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Life of Pi…emoționant, captivant, incredibil

XXX LIFE-PI-MOV-JY-0377.JPG A ENTDacă există un regizor fără teamă la Hollywood, acesta este Ang Lee. Taiwanezul a riscat de fiecare dată, și cu Hidden dragon, crouching tiger, apoi cu Brokeback Mountain. Ce a rezultat? 4 oscaruri și alte 87 de premii pentru primul film, iar Brokeback Mountain, 3 oscaruri și 93 de premii. Așa a făcut și cu Viața lui Pi, fiind un fan recunoscut al scriitorului Yann Martel, cel care a scris un roman fabulos, distins cu premiul Booker Prize.

Life of Pi este cea mai bună transpunere a unui roman pe ecran. Life of Pi este despre credință, despre determinare, despre viață, așa cum o vedem cu toții zi de zi, unii mai superficiali, alții mai profunzi, până la urmă totul capătă o imagine. Așa este și Pi Patel, de fapt numele lui este Piscine, de la piscina unde tatăl său și-a cunoscut adevărata dragoste, însă fiind foarte bun la matematică, Pi le demonstrează colegilor că numele său trebuie să rămână la fel ca și constanta matematică. Aici apare primul simbol, după care povestea ne arată un Pi Patel nehotărât, care caută răspunsurile credinței în mai toate religiile: hinduism, budism, islam sau creștinism. Continuă lectura

Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

The Hobbit, filmul care îngroapă Stăpânul Inelelor

the-hobbit-banner-gollumBalin, Dwalin, Bifur, Bofur, Bombur…Fili, Kili, Oin, Gloin, Nori, Dori și Ori…sunt toți în casa lui Bilbo Baggins, care oricât de ospitalier ar fi nu poate accepta niște gnomi nesătuli și neciopliți. Și liderul lor, Thorin…cel care credea că și-a răzbunat tatăl ucis de căpetenia orcilor, Azog! Bilbo e unchiul lui Frodo Baggins, Bagginses cum le zice Gollum, hobbitul corupt de neprețiosul inel, și este ales pentru o călătorie neașteptată în ținutul gnomilor, acolo unde atotputernicul dragon Smaug păzește comoara…de ce? Pentru că el i-a gonit pe gnomi din Erebor, de pe Muntele Singuratic…și asta e pe scurt… Continuă lectura

Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ARGO, filmul în care Ben Affleck își eclipsează rolul cu regia

Argo-Review-starring-Ben-Affleck-and-John-Goodman Când am citit prima dată că Ben Affleck vrea să regizeze un film, recunosc că îmi doream să-l ocolesc și să mi-l amintesc cu rolul genial din “Good will hunting”, însă titlul “Gone baby gone”, ideea, distribuția, cu Morgan Freeman și Ed Harris, m-au făcut să mă uit la el! Dacă nu l-ați văzut, luați-l cât mai repede. Affleck a făcut o pauză și apoi a scos un film tipic american, The Town, plin de clișee, un succes de cinema, unde nachos și popcorn ridică bugetul.

A urmat trailerul de la ARGO, iar ideea crizei ostaticilor din Iran, din perioada 79-81, dar mai ales punerea în scenă a adevăratului caz “The Canadian Caper”, când 6 diplomați americani au fost ascunși de ambasadorul Canadei la Teheran și au fost scoși de CIA teferi din țară, m-a făcut să zic: hai să-i dau încă o șansă lui Affleck, pe ideea că alternează de la filme bune la filme proaste. Și ARGO e un film fabulos, ce-i drept, și cu ajutorul lui Bill Clinton, cel care a desecretizat operațiunea “Canadian Caper”, undeva în 1996 sau 1997.

Continuă lectura

Categorii: Bun | Etichete: , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Looper – nu-ți lăsa ținta neucisă, chiar dacă e dublura ta de peste 30 de ani

 Ești doar un om plătit să omoare și să scape de cadavrele din viitor, iar argintul pe care îl primești îți conferă luxul de a sta drogat seară de seară, de a iubi cea mai frumoasă femeie din oraș, chiar dacă își oferă serviciile oricărui bărbat pentru bani… dar tu ești preferatul ei. Poți să îi spui și că o iubești, atâta vreme cât a doua zi o iei de la capăt și aștepți cu un “Blunderbuss” în câmp să-i zbori pieptul de la 3 metri celui care nu mai are nicio șansă. Poți să înveți și franceza în perioada așteptării, e doar 2044, lucrurile sunt mai evoluate decât acum, iar călătoria în timp nu s-a inventat încă. Dar ea va fi inventată peste 30 de ani, iar organizațiile mafiote nu pot omorî oameni decât în trecut. Și ai face asta știind că într-o zi te vei ucide pe tine în viitor?

Ideea din Looper este originală, în sfârșit un film care nu are legătură cu vreo nuvelă SF, nu copiază nimic, este doar creația lui Rian Johnson, pe care îl știm din Frații Bloom. Scrisă cursiv, ca un scenariu de film, povestea are iz de box-office, iar actorii sunt aleși pe sprânceană. Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8, Bun, Filme de popcorn | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre oameni și melci, adică adevărul despre România și ipocrizia din Cioran

Of, săracul Emil Cioran, săracul Mihai Eminescu, săracul Constantin Noica, săracul român intelectual și plin de superioritate într-o Românie din ce în ce mai confuză. Cioran? Pentru că filmul se bazează pe un aforism din Emil Michel Cioran, cum i-au spus francezii, de parcă era deja al lor. Și dacă omul a preferat să-și odihnească oasele la Montparnasse, atunci înseamnă că aveau și francezii motivele lor de mândrie.

“Vivre a meme l’eternite, c’est vivre au jour le jour” – nici măcar nu mai are nevoie de traducere motto-ul ultimului film al lui Tudor Giurgiu, cu un PR nemaiîntâlnit la o peliculă autohtonă…mda, un film ca toate celelalte apărute după Revoluție, cu câteva mici excepții, amintesc aici Undeva la Palilula, cel mai bun film românesc văzut vreodată, și Restul e tăcere, al lui Nae Caranfil, din nou excepțional.

Filmul a încercat să fie prietenos cu mine, produs un pic mai profesionist decât tâmpeniile low-cost de până acum, dar senzația de românism și-a pus din nou amprenta asupra pasionatului. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.