Rush sau cum emoţia bate sacrificiul!

Chris Hemsworth siDaniel Bruhl

Chris Hemsworth si Daniel Bruhl

Un tânăr talentat nu are nevoie de prea multă muncă pentru a ajunge în vârf, dar inconştienţa îi demonstrează iremediabil că menţinerea pe acea creastă a performanţei şi curentul puternic al celebrităţii îl poate arunca jos în câteva secunde. Aşa era James Hunt.

Un geniu conştient de calităţile sale are un avantaj: echilibrul mental şi perseverenţa. Iar geniile nu sunt făcute pentru poze, ci doar pentru a rămâne în istoria unei lumi care nu mai crede în nimic, doar într-un exemplu de moment. Aşa este Niki Lauda.

Ron Howard e regizorul care le-a încercat pe toate, a împuşcat două oscaruri pentru “A beautiful mind”, dar la transpunerea faptelor reale în filme e cutremurător, vedeţi Apollo 13, Cinderella Man sau Frost/Nixon…lecţii de emoţie! La fel este şi Rush, ultimul film al lui Howard, care a avut premiera în România în urmă cu două zile şi pe care îl aşteptam nu doar pentru că mi-e dor de adevăratele valori ale sportului, nu că mi-e dor de clasica Formula 1, care de 10 ani nu mai înseamnă nimic, ci pentru definiţia antitezei când vine vorba despre Niki Lauda şi James Hunt.Rush nu trebuie luat ca un film superficial despre Formula 1, cai putere, curse, după modelul cretin Fast and Furious sau alte ruşini de pelicule de popcorn, care mai de care mai exagerate! Rush este printre cele mai bune filme pe care le-am văzut în 2013, un an atât de sărac în filme bune, motiv pentru care nici n-am mai scris pe blog. În noul film al lui Ron Howard totul este palpabil: emoţia, ambiţia extremă, adrenalina, mirosul cauciucurilor arse, mirosul pielii arse, apăsarea, durerea, teama, eşecul, victoria, fericirea, dezamăgirea, renunţarea, acceptarea, ura, dragostea şi iarăşi emoţia. Căci despre emoţie şi ambiţie e totul în Rush. Howard îi creionează excepţional pe Niki Lauda şi James Hunt, doi piloţi care au făcut din Formula 1 mai mult decât un sport.

Povestea se plasează undeva între anii 1970, începuturile celor doi în Formula 3 şi apoi acţiunea se desfăşoară destul de rapid până la titlul mondial al austriacului din 1975 şi se opreşte lent, aproape brusc spre sezonul 1976, unul istoric pentru F1. Lupta dintre James Hunt şi Niki Lauda a fost egalată de duelul de mai târziu dintre Ayrton Senna şi Alain Prost, dar nu putem face o antiteză, din cauza personajelor. Pe când la primii doar asta avem. Hunt era tipul talentatului, beţiv, drogat, afemeiat, egocentric, iar Lauda tipul genial, muncitor, îndrăgostit şi un pic înfumurat, dar amândoi au un singur ţel: titlul de campion mondial. Climaxul filmului îl reprezintă accidentul groaznic al lui Niki Lauda de la Nurburgring, pe circuitul poreclit “Cimitirul”, mai ales în perioada în care Formula 1 îşi lua sacrificiile umane fără nicio jenă, când nesiguranţa era la ea acasă. De aici, începe o luptă cu ideea miracolului. Şi miracolul nu înseamnă titlul de campion mondial, ci viaţa!

Adevăraţii Niki Lauda şi James Hunt

Adevăraţii Niki Lauda şi James Hunt

Actorii, aleşi pe sprânceană, într-un spaţiu mai mult european, decât american, de asta nu veţi găsi niciun clişeu idiot de peste Ocean în Rush! Şi, în sfârşit, i s-a dat un rol bun lui Chris Hemsworth, cel care-l joacă pe James Hunt, distribuit până acum numai în mizerii, iar Daniel Bruhl, senzaţional în Inglorious Basterds, l-a studiat pe Niki Lauda, încât fostul pilot, astăzi la 64 de ani, a vrut neapărat să-l cunoască. “Mi-am întrebat soţia să aflu cine este acest Daniel Bruhl şi mi-a dat toate detaliile. Am făcut tot posibilul să-l cunosc şi l-am dus la Interlagos, pentru că nu ştia nimic despre Formula 1. Mi-a spus că îi este foarte greu să mă joace, deoarece sunt încă în viaţă, aşa că am petrecut multă vreme la Viena, amândoi, pentru a-mi studia ticurile. Şi i-a ieşit de minune, parcă mă văd în tinereţe”, a spus Niki Lauda la premiera filmului, care şi-a amintit de prietenul său, James Hunt: “Ştiţi cât mi-aş fi dorit să îl văd pe James Hunt la filmul ăsta? S-ar fi recunoscut imediat şi i-ar fi plăcut la nebunie filmul”. James Hunt nu mai este în viaţă, s-a prăpădit în 1993, la 45 de ani, din cauza problemelor cu drogurile şi alcoolul.

Aş mai vrea să punctez două roluri excelente. Apariţia Oliviei Wilde, din Doctor House, care e încântătoare în rolul primei neveste a lui Hunt, Suzy Miller, dar şi a româncei Alexandra Lara, care a fost fabuloasă în Der Untergag sau Control. Lara o joacă pe soţia lui Niki, Marlene Lauda, şi e excepţională. Nu vreau să-l pierd din cătare nici pe Pierfrancesco Favino, italianul din ACAB, care e cireaşa pe tort în rolul pilotului Clay Regazzoni.

Dar nu are rost să vă mai povestesc despre film, vă las să-l urmăriţi, neapărat să mergeţi la cinema, pentru că Howard pune accent pe efecte din ce în ce mai rare ale cinematografiei. În scaunul de la cinema te poţi simţi ţintuit în locul strâmt al maşinii de Formula 1, să ai câteva momente de claustrofobie, să îţi auzi bătăile inimii în zgomotul pistoanelor, să îţi simţi plămânii înfundaţi ca un motor calat şi cu probleme, să îţi asculţi ritmul vieţii precum pedala de acceleraţie şi îţi vei simţi pielea udată de ploaie, chiar dacă afară sunt 30 de grade. Pentru mine, Rush e o capodoperă a cinematografiei şi un film pe care îl voi recomanda de fiecare dată.

 

Anunțuri
Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: