Gravity, un montagne russe, uluitor, în beznă!

Gravity“E atât de frumos răsăritul din spaţiu…e cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în viaţa mea”, este una dintre replicile cosmonautului Matt Kowalsky, un om relaxat, care îşi aşteaptă pensia liniştit, la ultima misiune spaţială. Şi noi de unde să ştim? Cosmonauţii din întreaga lume îi poţi număra uşor, în toată istoria omenirii, nu sunt ca actorii sau ca sportivii, însă ei au văzut de-a lungul vieţii imaginile incredibile care ne impresionează văzându-le pe google sau în vreun documentar.

Dar e ca şi cum ai avea un simulator de condus sau de mers cu bicicleta, iar pe ecran ţi-ai seta Paris, Londra, Kuala Lumpur şi te-ai minţi că eşti acolo. Până nu vezi, te simţi ca-n necunoscut. Senzaţia pe care ţi-o dă Gravity este apropiată de momentul în care vezi pentru prima dată Odiseea Spaţială, a lui Arthur C. Clarke, pusă pe peliculă de Kubrick, îţi pui zeci de întrebări, dar nimeni nu-ţi dă vreun răspuns. Nici ştiinţa, nici tehnica, nici prietenii care au impresia că le ştiu pe toate. Regizorul Alfonso Cuaron a lovit la capitolul impresie ca la un test drive în slow motion cu o maşină firavă, din care sar toate bucăţile!

Văzusem “Viaţa lui Pi” şi am spus că e greu să egalezi tehnica 3D, mai ales că Avatar mi se pare o Dacie 1100 pe lângă ce a făcut acolo Ang Lee. Dar mergeţi la Gravity şi o să vedeţi că un film 3D aşa trebuie să arate, adică ştii pentru ce dai banii! Că la desenele animate e mai uşor am înţeles, că majoritatea filmelor 3D sunt doar pentru a-ţi scoate un ban din buzunar, am înţeles şi asta, dar Alfonso Cuaron merită aplauze până la durerea palmelor. Gravity e o experienţă în necunoscut cu nişte efecte incredibile, cu o tehnică ce îţi dă impresia că totul e real, este scos din tiparul distopic al cinematografiei plictisitoare de astăzi.

După primele scene din Gravity, la IMAX, se aşterne liniştea în sală precum în spaţiul cosmic, popcornul rămâne blocat între măsele, chiar înainte de a fi topit sau spart cu dinţii, datorită gurii care rămâne căscată. Parcă şi bulele de Cola se blochează în pai, se aşterne o linişte mormântală şi nu-ţi rămâne decât să laşi sunetele puternice din film alternate cu liniştea din spaţiu să îţi vibreze în tot corpul. Emmanuel Lubezki, un geniu al imaginilor, cunoscut pentru Children of Men sau Meet Joe Black, este fabulos, a creat în Gravity nişte imagini care te fac să crezi că totul e real într-o lume pe care în proporţie de 100% n-ai s-o vezi niciodată. Poate doar dacă eşti Dumitru Prunariu şi-mi râzi în postare!

Gravity nu e doar un film, e o experienţă uluitoare, seamănă cu un montagne russe şi de câteva ori rişti să-ţi dai ochelarii 3D jos de pe ochi, crezând că ţi s-a făcut rău sau că e ceva cu tine! Scenele îţi taie respiraţia şi senzaţia asta am avut-o de două ori în viaţă, prima dată, la Disneyland Paris, când am intrat, inconştient, într-un montagne russe, doar pentru adulţi, în beznă. Se numeşte Space Mission Mount 2 şi imaginaţi-vă în beznă, zburând cu o viteză incredibilă, iar voi nu puteţi controla nimic. Senzaţia asta ţi-o dă şi Gravity, e ca o iluzie care se rostogoleşte într-un univers pe care-l crezi real, atâta vreme cât ai timp să observi aurora boreală deasupra Cercului Polar…în Gravity încerci să faci o comparaţie reală între un loc pe care l-ai văzut şi altul despre care nu ştii nimic, unde nu ai aer, dar pluteşti. E ca un vis, în care te rostogoleşti şi nu poţi să te opreşti, un vis în care ţipi şi nimeni nu te aude, un vis în care se vorbesc limbi pe care nu le înţelegi. Avatar a fost o mizerie, nu m-a impresionat cu nimic, dar Gravity mi-a dat o senzaţie unică într-o sală de cinema. Este singurul film la care voi merge de două ori, pentru că am impresia că am pierdut câteva detalii legate de imagine.

Ştim cum e să fim imponderabili? Aşa e şi Gravity. Îţi dă senzaţia unică, e ca şi la primul film al fraţilor Lumiere, e o capodoperă! Despre poveste? Ştiţi că nu fac spoilere, însă e un film în care actorii sunt atât de puţini, 3! Unul apare foarte puţin, iar George Clooney şi Sandra Bullock sunt fără greşeală. Clooney este Matt Kowalski, un cosmonaut care se pregăteşte de retragere şi care îţi dă impresia de o relaxare incredibilă. Când vorbeşte despre spaţiu, ai impresia că-l controlează, că e în spatele casei şi prăjeşte nişte hamburgeri, iar nevastă-sa îl înşală, dar nici că i-ar păsa sau ar conta pentru el. Sandra joacă rolul lui Ryan Stone, explicaţia femeii cu nume de bărbat e genială, o s-o descoperiţi pe parcurs, un cosmonaut aflat la prima misiune în spaţiu, care are şi problemele de sănătate ale unui cadet! În jurul ei se concentrează tot filmul, iar lupta omului cu maşina, cu tehnica, mi-a adus aminte imediat de capodopera lui Stanley Kubrick! Dacă aţi văzut Odiseea Spaţială, Gravity vă va duce tot timpul cu gândul acolo, chiar dacă filmul din 2013 nu este atât de profund!

În comparaţie cu Space Odissey, din 1968, care are contrast şi substanţă, Gravity îţi ia ochii, e ca şi cum ai reuşi să vezi pentru prima dată soarele prin ochelarii speciali. Doar că în Gravity, evoluţia omenirii îşi spune cuvântul. Maşina devine universală, iar limbile pământului nu mai contează. Adică, sincer, mai contează dacă l-au făcut americanii, ruşii, când peste tot scrie made in China? Manualul de folosire e acelaşi, dacă l-ai înţeles într-o singură limbă. Oricum, Gravity e fabulos! De fapt, nu cred că vreun documentar real filmat din cosmos sau de pe vreo staţie spaţială se compară cu Gravity. Cât de pasionat sunt de aşa ceva, tind să cred că din spaţiu, imaginea Pământului e uluitoare prin ochii Gravity şi n-aş vrea să mai cred în documentare.

Anunțuri
Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: