Arhive lunare: Iunie 2012

Requiem for a dream…vis, recviem, dependență, vicii, coșmaruri!

E atât de ușor…spune-mi, ce culoare ai azi? Ieri ai fost roșu, alaltăieri albastru, când te superi ești verde. Cred că nu te-ai simțit prea bine, ai fost cam portocaliu. Unde ești? Iar ai dispărut. Poate iar ai murit. Mori și te trezești, mori și te trezești. Te joci. Îți place să te joci, îți place să controlezi, să te izolezi, să îți trăiești visul care se poate transforma printr-o simplă respirație greșită în cel mai mare coșmar al vieții. Și să nu-mi povestești despre delir, despre cum te-am atins sau cum nu te-am atins vreodată, pentru că mintea nu mai poate controla. Mintea solicită în cel mai distopic mod, în cel mai cerșetor fel, s-o hrănesc cu iluzii, să simtă viciul, să trăiască dependența.

Așa este Recviem pentru un vis, bazat pe romanul lui Hubert Selby jr., un scriitor sfâșietor, cu o viață mizerabilă, trăită în lumea dependenților de droguri și a cărui operă se bazează doar pe propria experiență. Când am văzut filmul, prima dată în 2000, la final am rămas țintuit în scaunul de la cinema, cu două lacrimi șiroind în neștire. Apoi am descoperit și cartea lui Selby. Într-o zi am consumat-o, nu mă puteam despărți de ea, mă simțeam dependent, îmi tremurau mâinile, pur și simplu m-a sfâșiat, m-a tăiat în două…și lacrimile erau acolo.

Continuă lectura

Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.