Articole etichetate cu: filme la kilogram

“Oslo, 31 august” e o introspectie de o zi in mintea unui tanar care nu mai gaseste nimic important

ARTICOL SCRIS DE REMUS RÂUREANU

„Ce e asta? Battlefield?”. „Da, tocmai mi l-am cumparat”. Deci si traficantului ii trebuia jocul! Prietenul lui, om cu familie, cu nevasta si cu copii, se juca si el. „Mi se parea ca numai idiotii sunt fericiti”, ii zisese Anders. „Pai, si ce, nu-i asa?”. „Da’ voi nu sunteti idioti!”. „Oslo, 31 august” e povestea unei zile din viata unui fost dependent de droguri.

Un time-out in care se agata de legaturile lui vechi si vede ca toate-s subtiri. Un interviu ratat pentru un job, o vizita facuta prietenului bun, apeluri catre fosta iubita care nu mai raspunde niciodata, o noapte in club, toate pe 31 august, ziua sfarsitului verii norvegiene. Intr-un interviu tradus pe Cinemagia, regizorul Joachim Trier explica: „E ziua in care norvegienii se intreaba „Mai suportam inca o iarna?”. Intrebarea din film e „Mai suport o viata?”. Continuă lectura

Anunțuri
Categorii: între 7 și 8, Bun | Etichete: , , , , , , | 2 comentarii

Undeva la Palilula? De nota 13, pe o cotă de la 1 la 10

 “Povestea e întâmplătoare, adică s-a întâmplat cândva, și știți că eu nu bag în ele. Mă dusei eu în pădure să tai lemne și mă întâlnii cu lupu’! Când văzui lupu’, o luai la fugă și nu apucai decât să-l înjur cam asa: Futu… și ținui înjurătura-n mine că alergam spre casă de mă țineau picioarele. Și al naibii lup venea după mine, iar eu cu înjurătura-n gură. Ajung acasă, pun ciocu’ la ușă și dau drumul la înjurătură…”. El e Ilie Tudorin, când nu bea țuică, bea vin.

De fapt, cam toți oltenii din Palilula anilor 60, un cătun dincolo de dealul Bucovățului, foarte aproape de Craiova, dar unde se ajunge destul de greu, beau de sting. Cu asta se ocupă, beau, dorm, fac sex, dar fără să aibă copii, pentru că vorba lui nea Pantelică, ăl mai genial doctor din Palilula, poate chiar din România, poate chiar și din lume, dacă apare vreun plod, moare unul dintre ei. La Palilula a ajuns și Gogu, nici nu mai ținem minte, din Burundi sau Ouagadougou, a se citi-n oltenește Ougadugu, dar când l-au văzut sătenii se uitau la el ca la extraterestru. “Doamne, urât ești”, asta până când africanul Gogu i-a răspuns într-o română perfectă: “Cân’ ț-oi fute-un dos de palmă”. Continuă lectura

Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Spartacus Vengeance, Caligula, Xena? Câte puțin din toate pentru succes

Istoria grecilor, Imperiul Roman, mitologia egipteană fac parte din hobby-urile mele. Dacă tot vorbim despre seriale, recunosc că Rome, Tudors, Borgia, Hell on wheels sau Game of Thrones le trec la favorite. Am ales și Spartacus, să văd până unde poate să ducă gândirea neo-zeelandezilor și a americanilor pentru un serial istoric, cu puține date istorice, multe inexactități, dar cu un personaj păstrat două milenii, alături de Hanibal, ca un ghimpe în coasta Imperiului Roman.

După primele 3 episoade din Spartacus, Blood and Sands, mi-am dat seama că sursele sunt Plutarh și romanul cu același nume al lui Rafaelo Giovagnoli, citit în perioada adolescenței. Cred că majoritatea deține romanul Spartacus, numai că serialul nu păstrează cursul firesc al istoriei, de exemplu Spartacus, în realitate, se iubea cu Victoria, nimeni alta decât soția dictatorului Sulla…chiar la celebra școală de gladiatori din Capua. Trebuie să recunosc că primul sezon a fost foarte bun, păcat că Andy Whitfield n-a mai putut continua, pierzând lupta cu cancerul la nici 40 de ani. S-a muncit la o mini-serie, Spartacus – Gods of the Arena, de doar 6 episoade, asta datorită succesului uriaș înregistrat de prima parte, dar și pentru că filmările pentru sezonul 2 nu erau concepute fără Whitfield.

Continuă lectura

Categorii: Seriale TV | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.