Life of Pi…emoționant, captivant, incredibil

XXX LIFE-PI-MOV-JY-0377.JPG A ENTDacă există un regizor fără teamă la Hollywood, acesta este Ang Lee. Taiwanezul a riscat de fiecare dată, și cu Hidden dragon, crouching tiger, apoi cu Brokeback Mountain. Ce a rezultat? 4 oscaruri și alte 87 de premii pentru primul film, iar Brokeback Mountain, 3 oscaruri și 93 de premii. Așa a făcut și cu Viața lui Pi, fiind un fan recunoscut al scriitorului Yann Martel, cel care a scris un roman fabulos, distins cu premiul Booker Prize.

Life of Pi este cea mai bună transpunere a unui roman pe ecran. Life of Pi este despre credință, despre determinare, despre viață, așa cum o vedem cu toții zi de zi, unii mai superficiali, alții mai profunzi, până la urmă totul capătă o imagine. Așa este și Pi Patel, de fapt numele lui este Piscine, de la piscina unde tatăl său și-a cunoscut adevărata dragoste, însă fiind foarte bun la matematică, Pi le demonstrează colegilor că numele său trebuie să rămână la fel ca și constanta matematică. Aici apare primul simbol, după care povestea ne arată un Pi Patel nehotărât, care caută răspunsurile credinței în mai toate religiile: hinduism, budism, islam sau creștinism. Continuă lectura

Anunțuri
Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

The Hobbit, filmul care îngroapă Stăpânul Inelelor

the-hobbit-banner-gollumBalin, Dwalin, Bifur, Bofur, Bombur…Fili, Kili, Oin, Gloin, Nori, Dori și Ori…sunt toți în casa lui Bilbo Baggins, care oricât de ospitalier ar fi nu poate accepta niște gnomi nesătuli și neciopliți. Și liderul lor, Thorin…cel care credea că și-a răzbunat tatăl ucis de căpetenia orcilor, Azog! Bilbo e unchiul lui Frodo Baggins, Bagginses cum le zice Gollum, hobbitul corupt de neprețiosul inel, și este ales pentru o călătorie neașteptată în ținutul gnomilor, acolo unde atotputernicul dragon Smaug păzește comoara…de ce? Pentru că el i-a gonit pe gnomi din Erebor, de pe Muntele Singuratic…și asta e pe scurt… Continuă lectura

Categorii: Bun, Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ARGO, filmul în care Ben Affleck își eclipsează rolul cu regia

Argo-Review-starring-Ben-Affleck-and-John-Goodman Când am citit prima dată că Ben Affleck vrea să regizeze un film, recunosc că îmi doream să-l ocolesc și să mi-l amintesc cu rolul genial din “Good will hunting”, însă titlul “Gone baby gone”, ideea, distribuția, cu Morgan Freeman și Ed Harris, m-au făcut să mă uit la el! Dacă nu l-ați văzut, luați-l cât mai repede. Affleck a făcut o pauză și apoi a scos un film tipic american, The Town, plin de clișee, un succes de cinema, unde nachos și popcorn ridică bugetul.

A urmat trailerul de la ARGO, iar ideea crizei ostaticilor din Iran, din perioada 79-81, dar mai ales punerea în scenă a adevăratului caz “The Canadian Caper”, când 6 diplomați americani au fost ascunși de ambasadorul Canadei la Teheran și au fost scoși de CIA teferi din țară, m-a făcut să zic: hai să-i dau încă o șansă lui Affleck, pe ideea că alternează de la filme bune la filme proaste. Și ARGO e un film fabulos, ce-i drept, și cu ajutorul lui Bill Clinton, cel care a desecretizat operațiunea “Canadian Caper”, undeva în 1996 sau 1997.

Continuă lectura

Categorii: Bun | Etichete: , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Skyfall sau cum să îl uităm pe Superman

Unde naiba e 007? Spionul acela alcoolic, afemeiat, cu idei geniale, înnebunit după golf și cu o mare dependență a jocurilor de noroc. Cu cât trece timpul, James Bond nu mai are nimic din descrierea lui Ian Fleming, nu e nici Hoagy Carmichael, îl face regretat pe Sean Connery şi să nu-mi amintesc că Pierce Brosnan în rolul lui Bond era ca și cum l-ai pune pe Florin Călinescu să-l joace pe Bruce Wayne. Zău așa, mă așteptam ca seria Skyfall să ne dea pe spate, ținând cont de rahatul financiar uriaș în care se află MGM, dar nu mai e nici Hollywood-ul ce era odată. Totul e lipsit de esență în Skyfall, plus că avem de a face cu un Bond depresiv, foarte singuratic, un fel de perfect hitman, care tot filmul aleargă să o salveze pe M. Staţi, nu e şi depresia boala secolului?

Nu mi-a plăcut Skyfall, e poate cel mai slab James Bond, ba nu, cele din seria Pierce Brosnan au fost execrabile, iar britanicul Daniel Craig salvează din ideea de brittish agent. Acum, sincer, nu puteai să pui un văcar să îl joace pe 007, cum a fost Brosnan. Nici nu e loc de intro pentru Skyfall, filmul e făcut pe stilul noii lumi, cu mult glow, scene de acțiune în cele mai căutate locuri turistice de pe glob, totul într-un lux îmbrăcat în atmosfera cocalarilor și pițipoancelor, probabil că în următorul film o să-l vedem pe cel mai puternic agent din lume cu un pistol cu cristale Swarovski. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

“După dealuri” nu găsești nimic!

Marea schismă, zici? Care, aia din 1054, când se împarte creștinismul în două, adică în cei apăsați și în cei care aveau să ardă oameni de vii pentru că erau păgâni? Da, exact aia! Măcar, cei din urmă au învățat să scape de urmele primitive ale unor legi bisericești, pe când cei care își zic ortodocși, în special cei habotnici, nu învață nimic și cred că Dumnezeul lor e peste toți dumnezeii universului. Nu acceptă nimic, nu pot fi niciodată dogmatici, iar dacă întâlniţi practicanți ai isihasmului veţi afla ce înseamnă încăpăţânarea spirituală…se demonstrează în dese rânduri că exagerarea față de biserică duce la sufocare spirituală, la schilodire intelectuală, la limitare profesională…numai defecte, nu? Să nu mai vorbim despre ce înseamnă viața de stareț sau stareță, când îți iei un angajament să te dedici pe viață lui Dumnezeu, singur, dar măcar ai și aici obiective până când ajungi la schima mare. După dealuri are câte ceva din fiecare… Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8, Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Looper – nu-ți lăsa ținta neucisă, chiar dacă e dublura ta de peste 30 de ani

 Ești doar un om plătit să omoare și să scape de cadavrele din viitor, iar argintul pe care îl primești îți conferă luxul de a sta drogat seară de seară, de a iubi cea mai frumoasă femeie din oraș, chiar dacă își oferă serviciile oricărui bărbat pentru bani… dar tu ești preferatul ei. Poți să îi spui și că o iubești, atâta vreme cât a doua zi o iei de la capăt și aștepți cu un “Blunderbuss” în câmp să-i zbori pieptul de la 3 metri celui care nu mai are nicio șansă. Poți să înveți și franceza în perioada așteptării, e doar 2044, lucrurile sunt mai evoluate decât acum, iar călătoria în timp nu s-a inventat încă. Dar ea va fi inventată peste 30 de ani, iar organizațiile mafiote nu pot omorî oameni decât în trecut. Și ai face asta știind că într-o zi te vei ucide pe tine în viitor?

Ideea din Looper este originală, în sfârșit un film care nu are legătură cu vreo nuvelă SF, nu copiază nimic, este doar creația lui Rian Johnson, pe care îl știm din Frații Bloom. Scrisă cursiv, ca un scenariu de film, povestea are iz de box-office, iar actorii sunt aleși pe sprânceană. Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8, Bun, Filme de popcorn | Etichete: , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre oameni și melci, adică adevărul despre România și ipocrizia din Cioran

Of, săracul Emil Cioran, săracul Mihai Eminescu, săracul Constantin Noica, săracul român intelectual și plin de superioritate într-o Românie din ce în ce mai confuză. Cioran? Pentru că filmul se bazează pe un aforism din Emil Michel Cioran, cum i-au spus francezii, de parcă era deja al lor. Și dacă omul a preferat să-și odihnească oasele la Montparnasse, atunci înseamnă că aveau și francezii motivele lor de mândrie.

“Vivre a meme l’eternite, c’est vivre au jour le jour” – nici măcar nu mai are nevoie de traducere motto-ul ultimului film al lui Tudor Giurgiu, cu un PR nemaiîntâlnit la o peliculă autohtonă…mda, un film ca toate celelalte apărute după Revoluție, cu câteva mici excepții, amintesc aici Undeva la Palilula, cel mai bun film românesc văzut vreodată, și Restul e tăcere, al lui Nae Caranfil, din nou excepțional.

Filmul a încercat să fie prietenos cu mine, produs un pic mai profesionist decât tâmpeniile low-cost de până acum, dar senzația de românism și-a pus din nou amprenta asupra pasionatului. Continuă lectura

Categorii: Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , , , , , | 1 comentariu

“Oslo, 31 august” e o introspectie de o zi in mintea unui tanar care nu mai gaseste nimic important

ARTICOL SCRIS DE REMUS RÂUREANU

„Ce e asta? Battlefield?”. „Da, tocmai mi l-am cumparat”. Deci si traficantului ii trebuia jocul! Prietenul lui, om cu familie, cu nevasta si cu copii, se juca si el. „Mi se parea ca numai idiotii sunt fericiti”, ii zisese Anders. „Pai, si ce, nu-i asa?”. „Da’ voi nu sunteti idioti!”. „Oslo, 31 august” e povestea unei zile din viata unui fost dependent de droguri.

Un time-out in care se agata de legaturile lui vechi si vede ca toate-s subtiri. Un interviu ratat pentru un job, o vizita facuta prietenului bun, apeluri catre fosta iubita care nu mai raspunde niciodata, o noapte in club, toate pe 31 august, ziua sfarsitului verii norvegiene. Intr-un interviu tradus pe Cinemagia, regizorul Joachim Trier explica: „E ziua in care norvegienii se intreaba „Mai suportam inca o iarna?”. Intrebarea din film e „Mai suport o viata?”. Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8, Bun | Etichete: , , , , , , | 2 comentarii

A.C.A.B. și filmul în care românii se simt rușinați

 “Celerino, figlio di putana” se aude pe toate stadioanele din Italia, la noi se cântă cu cea mai proastă meserie este la jandarmerie și pe noi ne doare-n … de poliția română! Nu am inventat noi curentul anti-poliție, iar sintagma de A.C.A.B. a apărut prin Anglia anilor 80 în timpul celebrei greve a minerilor, plus că majoritatea pușcăriașilor își tatuează des inițialele de la All Cops Are Bastards. Dar nu aici vreau să duc discuția, doar vorbim despre un film, în care sunt implicați oamenii legii, extremiștii, tifosii, străinii care ajung ilegal într-o țară din care așteaptă să stoarcă dramul de fericire sau împlinire și românii!

Continuă lectura

Categorii: între 7 și 8, Bun | Etichete: , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Requiem for a dream…vis, recviem, dependență, vicii, coșmaruri!

E atât de ușor…spune-mi, ce culoare ai azi? Ieri ai fost roșu, alaltăieri albastru, când te superi ești verde. Cred că nu te-ai simțit prea bine, ai fost cam portocaliu. Unde ești? Iar ai dispărut. Poate iar ai murit. Mori și te trezești, mori și te trezești. Te joci. Îți place să te joci, îți place să controlezi, să te izolezi, să îți trăiești visul care se poate transforma printr-o simplă respirație greșită în cel mai mare coșmar al vieții. Și să nu-mi povestești despre delir, despre cum te-am atins sau cum nu te-am atins vreodată, pentru că mintea nu mai poate controla. Mintea solicită în cel mai distopic mod, în cel mai cerșetor fel, s-o hrănesc cu iluzii, să simtă viciul, să trăiască dependența.

Așa este Recviem pentru un vis, bazat pe romanul lui Hubert Selby jr., un scriitor sfâșietor, cu o viață mizerabilă, trăită în lumea dependenților de droguri și a cărui operă se bazează doar pe propria experiență. Când am văzut filmul, prima dată în 2000, la final am rămas țintuit în scaunul de la cinema, cu două lacrimi șiroind în neștire. Apoi am descoperit și cartea lui Selby. Într-o zi am consumat-o, nu mă puteam despărți de ea, mă simțeam dependent, îmi tremurau mâinile, pur și simplu m-a sfâșiat, m-a tăiat în două…și lacrimile erau acolo.

Continuă lectura

Categorii: Capodopere | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.