Condamnat la viață, momentul în care Amza Pellea îi dă clasă lui Gerard Depardieu

95bdce050d6e6b4dbcdad521a01cabe2Am impresia că tocmai am fost la ceea ce se numește o mizerie incomensurabilă a cinematografiei, la un debut regizoral execrabil, iar băiatul de față, Bogdan Dreyer, căci al lui este filmul, își poate schimba meseria acum, până când pânza din săli nu va fi murdărită cu lipsă de moralitate și dezamăgire. Și nu mă doare atât de mult, dar îmi pasă că acolo, la începutul filmului scrie: based on a novel by Titus Popovici – Death of Ipu.

Iar cei care ați citit-o știți bine despre ce vorbesc. Nuvela e groaznică, e tragică și cred că în nicio scriitură nu am găsit o descriere a morții atât de dramatică, așa cum o descrie Titus Popovici. Tema o reprezintă al doilea război mondial, iar acțiunea se petrece undeva prin Transilvania, înainte de întoarcerea armelor, 23 august 1944, unde un soldat german e găsit mort. Autoritățile comunei sunt forțate să caute vinovatul, în caz contrar riscând cu toții execuția. Aici intră în rol prostul satului și începe o urmărire a situațiilor tragice și absurde.

Asta e în cartea lui Popovici, unul dintre cei mai buni scenariști pe care i-a avut România înainte de 1989, pentru că filmul turnat la Sighișoara e mai rău decât un low-budget al lui Cristi Mungiu, băiatul ăla care visează la Oscar și Berlin, cum visăm noi că suntem Robert de Niro sau Alfred Hitchcock, unii mai cu burtă, alții mai puțin. Exact așa e și filmul lui Dreyer, prost de la început și până la sfârșit, ca un coșmar. Evident, cu o mare contribuție financiară a Centrului Național al Cinematografiei! Cu un joc actoricesc execrabil, cu scene groaznice, cu niște actori români de mâna a treia, gen Bogdan Iancu, Gheorghe Visu sau Alexandru Bindea, care confundă teatrul cu cinematografia, cu un Harvey Keitel obosit ca o găină fugărită în curte, cu un Gerard Depardieu incredibil de slab, ca rol, nu vorbesc de aspectul fizic, A farewell to fools intră în topul celor mai proaste filme văzute.

Puștiul care ar fi trebuit să dea luciu pe un scenariu prăfuit, dar cu un potențial fantastic, dacă s-ar fi respectat povestea, e un alt punct slab. Amintiți-vă cum în Moartea lui Ipu, puștiul, care trăia într-o lume imaginară, devine cel mai bun prieten al prostului satului și cât de bine povestește întâmplarea, el fiind și criminalul neamțului…toate astea nu se regăsesc sub nicio formă în mizeria lui Dreyer. E o bătaie de joc, totul pe grabă și superficial, să nu mai vorbesc de campania de presă cu nemulțumirea lui Gerard Depardieu despre finalul filmului, sau ce? Nu v-ați prins că e o făcătură pentru a vă obliga să scoateți bani pentru porcăria de la cinema? Ați văzut filme și mai proaste, nu e o problemă, dar vă asigur că deși e scurt, 90 de minute în cap, A farewell to fools e o cretinătate fără seamăn. Da, fără seamăn, fără termen de comparație negativ.

Și dacă ați văzut și “Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, cu Amza Pellea, din 1971, ei bine aveți motive să căutați pe undeva DVD-ul și să revedeți filmul. Acolo este adevărata Moarte a lui Ipu, acolo este imaginea a poate celei mai bune nuvele post-belice scrisă vreodată în România, nu în prostia cu Depardieu și Keitel. Nu credeam să spun vreodată, nu mă așteptam să fiu nevoit să spun că Depardieu a îmbătrânit urât și apare numai în roluri de doi lei, iar Amza Pellea era 15 clase peste el. Fac referire doar la filmele care au ca temă nuvela lui Titus Popovici.

Să nu râdem de cinematografia românească, putem să râdem de Mungiu, nu e departe de băiatul ăsta Dreyer, dar vă garantez eu că veți pleca dezamăgiți din sala de cinematograf după A farewell to fools, de fapt veți fi prostiți ca și în titlu. Nu știu de ce n-am scris încă despre Poziția Copilului, cel mai bun film românesc făcut vreodată. Mă revanșez, iar următoarea postare va fi una pozitivă. Mai țineți minte cum se încheiau compunerile la clasa a III-a, în perioada comunistă? Cu o exclamare scurtă, gen: Ce frumos a fost în vacanță! Ce mândru sunt de cravata mea! Eu nu pot fi profund sau respectuos cu filmul “Condamnat la viață”, așa că e ca la compunere: “Ce rușine de film am văzut!”

Anunțuri
Categorii: Filme de popcorn, Mizerii | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: